Website la cheie motivele apariției

Pe vremea aceea, era oarecum un haos total dacă vorbim despre implementarea soluțiilor web pentru client, dar nu în sensul că nu i se livra acestuia exact ce își dorea și ce avea nevoie. Haosul venea din situația că fiecare programator dezvolta respectiva aplicație, cum știa el mai bine, dar evident, sub îndrumarea oamenilor de vânzări și a programatorilor care erau deja în firmă de ceva timp.

Frumusețea în programarea web este că poți obține același lucru utilizând între două și patru abordări diferite, la nivel de scriere a codului sursă. Ca să știi care-i cea mai bună, ține doar de experiența ta în domeniul de activitate al respectivului proiect, o bună comunicare și înțelegere a cerințelor manifestate de client, dar și de abilitatea de a intui, încă de la început, atât eventuale probleme care pot apărea sau nu în timp, dar și de capacitatea respectivei abordări de a adresa cu succes o serie de modificări ulterioare care pot fi cerute sau nu.
Iată cum experiența unui programator nu constă strict în abilitatea acestuia de a scrie cod și calitatea acestui cod, ci mai mult în abilitatea de a intui, din timp, anumite aspecte care poate nu vor apărea niciodată la un anume proiect. Din punctul nostru de vedere, aceasta este una din principalele diferențe între un programator junior și unul senior.

Iată cum venea proiectul X cu specificațiile corespunzătoare și trebuia să fie gata într-un deadline corespunzător. Pornind de la specificațiile și cerințele clientului, designerii întocmeau un layout grafic, proprietarul aproba acel layout. Apoi se trecea la implementarea propriu-zisă. Primul programator liber, sau mai liber, începea să lucreze la implementare.
Cum știa el că este mai bine pentru proiect, dar și pentru respectarea deadline-ului.
Una dintre problemele des întâlnite apărea în momentul în care programatorul, care a dezvoltat proiectul X, era deja implicat în dezvoltarea unui alt proiect aflat pe deadline, iar clientul cerea efectuarea unor modificări urgente la proiectul său deja finalizat de respectivul programator. Unele modificări veneau și la peste două săptămâni după livrare.
Imaginează-ți apoi perioada concediilor.
Majoritatea proiectelor începuseră a fi dinamice. Un website static este relativ ușor de modificat de orice programator cu o minimă experiență în domeniu.
Magazinele online erau însă ceva prohibitiv pentru România de atunci datorită realității că mentalitatea, infrastructura, dar și situația economică nu ofereau beneficii reale nici consumatorului de rând, dar nici eventualilor proprietari de afaceri, doritori de o astfel de soluție.

Primul magazin online din România a apărut prin 1997 și comercializa CD-uri cu muzică.
După anii 2000, foarte puțini aveau internet în propriile case.
Majoritatea celor care doreau acces la internet erau nevoiți să-l acceseze utilizând celebrele "internet café-uri" sau "net café-uri". Majoritatea însă utilizau aceste locații doar pentru jocuri şi mai puţin pentru internet, de achiziţii de produse online nici nu se punea problema.
Abia după 2004, RomCard împreună cu Visa şi MasterCard, au implementat standardul de securitate 3D Secure, ceea ce a condus piaţa românească la posibilitatea plății cu cardul, direct online.

De aceea, focusul agențiilor web de atunci era axat doar în direcția strictă a prezenței online. Majoritatea website-urilor create erau doar website-uri corporate, cărți de vizită online prin intermediul cărora proprietarii își comunicau portofoliul de servicii și/sau produse.
Principalele provocări ale agențiilor web de atunci erau următoarele:

 • Rapiditatea cu care se putea livra un proiect clientului la standardul de calitate cerut de acesta. În mod evident, cu cât mai repede finaliza echipa un proiect, cu atât mai repede putea începe lucrul la următorul.
 • Problema factorului uman, în speță a programatorului care trebuia să preia un proiect, aflat într-un anumit stadiu de dezvoltare, sau abilitatea acestuia de a efectua modificări la un proiect care nu a fost dezvoltat de acel programator.